Publicat de: infiniteladder | 23 Aprilie 2010

Experimentul Piteşti


Securitatea, poliţia secretă romană utiliza toate metodele clasice de tortură în timpul interogatoriilor: bătăi, lovituri la tălpile picioarelor, agăţarea oamenilor cu capul în jos şi aşa mai departe. Dar în închisoarea construită în anii 1930 la Piteşti, aproximativ 110 kilometrii de Bucureşti, cruzimea de aici a depăşit cu mult pe acelea ale metodelor obişnuite. Criticul literar si publicistul Virgil Ierunca aminteşte: „Cele mai josnice torturi imaginabile au fost practicate în Piteşti. Trupuri întregi ale deţinuţilor erau arse cu ţigări: fesele lor începeau să putrezească şi pielea lor cădea ca şi cum ar fi suferit de lepră. Alţii au fost forţaţi să înghită linguri de excremente şi atunci când o aruncau înapoi erau forţaţi să îşi mănânce propria vomă.”

Aceste practici au fost parte a unui program de ‘”reeducare”. România a fost probabil prima ţară din Europa care a introdus metodele de spălare a creierelor utilizate de comunişti în Asia. Scopul nefast al lor era acela de a determina prizonierii să se tortureze unul pe altul. Ideea a fost concepută în închisoarea de la Piteşti. Experimentul a început la începutul lunii decembrie 1949 şi a durat aproximativ trei ani. Aceasta a rezultat dintr-un acord între comunistul Alexandru Nikolski, unul dintre şefii poliţiei secrete române şi Eugen Ţurcanu, un deţinut care a fost arestat în 1948 datorită rolului său de student organizator pentru Garda de Fier în 1940-1941. După sosirea la închisoare, Ţurcanu a devenit capul mişcări numită Organizaţia Deţinuţilor cu Convingeri Comuniste sau ODCC. Scopul organizaţiei a fost reeducarea deţinuţilor politici, combinarea studiului dogmei comuniste cu tortura mentală şi fizică. Nucleul dur al reeducatorilor consta din cincisprezece deţinuţi aleşi cu grijă şi primul lucru care trebuia să îl facă era să ia contact cu alţi prizonieri şi să le câştige încrederea.

Eugen Ţurcanu

Reeducarea avea loc în patru faze. Prima fază era cunoscută sub numele de „demascare exterioară”. Prizonierul trebuia să îşi dovedească loialitatea, mărturisind ce ar fi ascuns atunci când procesul ar fi fost adus împotriva sa şi în special recunoaşterea legăturilor sale cu prietenii din exterior. A doua fază era „demascarea interioară”, când era forţat să îi denunţe pe cei care l-au ajutat în interiorul închisorii. A treia faza era „demascarea morală publică”, când învinuitul era obligat să blesteme toate lucruile pe care le considera sacre, inclusiv prietenii şi familia, soţia sau prietena şi pe Dumnezeu, în cazul în care era un credincios. În faza a patra, candidaţii pentru aderarea la ODCC trebuiau să îşi „reeduce” cel mai bun prieten al lor, torturându-l cu propriile mâini şi devenind astfel ei înşişi călăi.

Eugen Ţurcanu a conceput îndeosebi măsuri diabolice pentru ai forţa pe seminarişti să renunţe la credinţa lor. Unii aveau capetele în mod repetat cufundate într-o găleată cu urină şi materii fecale, în timp ce paznicii intonau o parodie a ritualului de botez. O victimă care era sistematic torturată în acest mod, dezvolta o reacţie automată care mergea pe timp de aproape două luni: în fiecare dimineaţă, spre marea încântare a reeducatorilor săi, el îşi va afunda propriul cap în găleată.

Ţurcanu de asemenea îi obliga pe seminarişti să ia parte la liturghiile negre pe care el însuşi le orchestra, în special în timpul Săptămânii Sfinte şi în Vinerea Mare. Unii dintre reeducatori jucau rolul corului de băieţi, alţii deghizaţi în preoţi. Liturghia lui Ţurcanu era extrem de pornografica, cuvinte pe care un creştin nu ar putea să le reproducă şi pe care nici eu nu o le pomenesc. Un seminarist în curs de reeducare şi jucând rolul unui preot a trebuit să se dezbrace complet şi a fost înfăşurat într-o mantie pătată cu excremente. În jurul gâtului atârna un falus făcut din pâine, săpun şi pudra cu DDT (insecticid utilizat în combaterea malariei şi tifusului din timpul războiului). În 1950, în sâmbăta înaintea Paştilor studenţii care au fost supuşi reeducării au fost obligaţi să treacă înaintea preotului să sărute falusul şi să spună „El este înviat”.

În 1952 autorităţile române au încercat să extindă experimentul Piteşti în special în lagărele de muncă pe canalul Dunăre-Marea Neagră. Când posturile de radio occidentale au descoperit activitatea, liderii comunişti au decis să pună capăt programului de „reeducare”. Într-un proces din 1954, Ţurcanu şi şase complici au fost condamnaţi la moarte dar nimeni altcineva în ierarhia poliţiei nu a fost vreodată tras la răspundere.

Transformarea ireversibilă a individului era unul dintre elementele principale ale reeducării, astfel metodele folosite erau pe măsură scopurilor urmărite.

  1. O primă etapă era reducerea drastică a raţiei de mâncare având repercursiuni asupra individului prin pierderea facultăţilor intelectuale şi morale ale acestuia.
  2. Disciplinarea individului prin aplicarea unor pedepese corporale care nu ţineau cont de anumite reguli.
  3. Introducerea unor aşa zişi informatori în celulă, având scopul bine definit de a le distruge încrederea unuia în celălalt şi ulterior de a lansa zvonuri şi vehicula teorii cu scopul de a le zdruncina convingerile.
  4. Supravegherea atentă a slăbiciunilor acestora şi înregistrarea lor într-un dosar personal.

După ce aceste metode de dezumanizare erau puse în practică urma un alt episod în care protagoniştii erau victima şi anchetatorul. Acesta din urmă, sub masca unei persoane binevoitoare încerca să creeze o atmosferă destinsă prin care se dorea aflarea urmărilor provocate de procesul de reeducare, în special dacă individul renunţase la credinţa în Dumnezeu. Acest interogatoriu aparent nevinovat, presărat de unele gesturi prefăcute prin care victima primea mici atenţii ca de exemplu ţigări, mâncare din fericire nu a înşelat decât o mică parte din cei vizaţi.

Primele victime ale tehnicii de spălare a creierului cădeau acealea la care temelia credinţei nu fusese zidita pe stânca ci pe nisip iar urmărea imediată era transformarea individului într-un ateu. Rezistenţa la opresiune a celorlalte victime a fost ceva mai puternică însă a fost combătută printr-o perseverenţă tot mai crescândă din partea reeducatorilor. Singurele căi prin care cei oprimaţi puteau încheia teroarea erau limitate şi anume: moartea, înnebunirea, căderea şi salvarea divină. Ultimul bastion în lupta contra acestor criminali îl constituia credinţa omului în Dumnezeu. Odată trecută şi peste această etapă victimele pierdeau controlul asupra propriei voinţe şi acţionau asemenea unor animale dresate fără a mai opune rezistenţă. Tinerii lipsiţi de conştiinţa acumulată în decursul unei vieţi îmbrăţişau mult mai uşor convingerea comunistă, aceea că întreaga populaţie trebuie supusă procesului reeducării. Unora dintre victime principiile comuniste prinseseră asemenea rădăcini încât considerau actul în sine al reeducării ca fiind cel mai glorios ţel pe care îl puteau atinge. Universul la care se rezuma întreaga lor existenţă, respectiv o cameră reprezenta pentru ei o adevărată călătorie cosmică. În cele din urmă individul devenea satanizat.

– Ce, Dumnezeu ?! Uite că totul este materie ! Groaznică a mai putut fi rătăcirea în care m-a târât educaţia burghezo-iegionară ! Oare, cum de m-am putut înşela chiar atât de amarnic ?

Cât de sublim e regimul comunist care ne-a trimis pe acest profet- pe domnu Ţurcanu – ca să lumineze şi să ne scoată din întuneric l Dacă el nu m-arfi torturat n-aş fi putut scoate putregaiul din mine şi aş fi rămas pentru totdeauna în mocirlă şi întuneric.

Din sursele deţinuţilor numărul celor omorâţi în torturi la închisoarea Piteşti este de 125 şi 2-3 care au reuşit să se sinucidă. Victimele predipuse unor torturi mai mari în ordine descrescătoare erau următoarele: lideriii unor grupuri etichetate ca legionare, cei calificaţi legionari, restul deţinuţilor, fii oamenilor înstăriţi, tinerii care făceau studii teologice sau cei care erau fii de teologi.

Bibliografie

  1. Stephan Courtois – Cartea neagră a comunismului
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: