Publicat de: infiniteladder | 18 Aprilie 2010

Legile Puterii


Niciodată să nu-ţi pui în umbră superiorul

Întodeauna fă-i pe cei de deasupra ta să se simtă confortabil superiori. În dorinţa ta de a-i mulţumi şi impresiona, nu merge prea departe în afişarea talentelor tale sau s-ar putea să realizezi opusul – inspirând teamă şi nesiguranţă. Fă-ţi şefii să apară mai strălucitori decât sunt ei şi vei atinge culmile puterii.

Nicolas Fouquet, ministrul de finanţe al lui Ludovic al XIV-lea în primii ani ai domniei sale a fost un om altruist care iubea petrecerile generoase, femeile frumoase şi poezia. Iubea de asemenea banii întrucât ducea un stil de viaţă extravagant. Fouquet era inteligent şi era foarte indispensabil regelui, aşa că atunci când prim-ministrul Jules  Mazarin a murit în 1661, ministrul de finanţe se aştepta să fie numit succesor. În schimb regele a decis să desfiinţeze functia. Aceasta şi alte semne l-au făcut pe Fouquet să suspecteze că a căzut în dizgraţie şi aşa a decis să intre în graţiile regelui plănunind cea mai spectaculoasă petrecere cum nu se mai văzuse vreodată. Aparentul scop al petrecerii ar fi acela de a celebra finalizarea castelului lui Fouquet, Vaux-le-Vicomte dar funcţia sa reală a fost aceea de a plăti tribut regelui, invitatul de onoare.

Nobilimea cea mai strălucită a Europei şi unele dintre cel mai mari minţi din epoca, La Fontaine, La Rochefoucauld, Madame de Sevigne au participat la petrecere. Moliere a scris o piesă pentru această ocazie, în care el însuşi urma să joace la încheierea seratei. Petrecerea a început cu o serie de şapte dineuri generoase înfăţişând mâncăruri din Orient niciodată gustate înainte în Franţa precum şi noi feluri de bucate create special pentru seara. Masa a fost însoţită de muzică camandată de către Fouquet pentru a-şi onora regele.

După cină a existat o promenadă prin grădinile castelului. Peluzele şi fântânile din Vaux-le-Vicomte urmau să fie sursa de inspiraţie pentru Versailles. Fouquet l-a însoţit personal pe tânărul rege prin aranjamentele de arbuşti şi paturi de flori aliniate geometric. Ajungând la canalele grădinilor au asistat la un foc de artificii care a fost urmat de performanţa piesei de teatru al lui Moliere. Toată lumea a fost de acord că a fost cea m-ai uimitoare petrecere la care au participat vreodată.

A doua zi Fouquet a fost arestat de către muschetarul şef al regelui, D’Artagnan. Trei luni mai târziu el a fost judecat pentru furt din trezoreria ţării. (De fapt cea mai mare parte a furtului de care a fost acuzat îl făcuse în numele regelui şi cu permisiunea acestuia. ) Fouquet a fost găsit vinovat şi a fost trimis la cea mai izolată închisoare din Franţa, la înălţime mare în Munţii Pirinei, unde şi-a petrecut ultimii douăzeci de ani de viaţă în carceră.

Interpretare

Ludovic al XIV-lea, Regele Soare era un om mândru şi arogant care dorea să fie în centrul atenţiei în orice moment; el nu putea încuviinţa să fie întrecut în dărnicie de nimeni şi cu siguranţă nu de ministrul sau de finanţe. Pentru a-i succeda lui Fouquet, Ludovic l-a ales pe Jean-Baptiste Colbert, un om renumit pentru zgârcenia sa şi pentru petrecerile plictisitoare date în Paris. Colbert s-a asigurat că toţi banii eliberaţi din vistierie se duceau direct în mâinile lui Ludovic. Cu banii Ludovic a construit un palat chiar mai măreţ decât al lui Fouquet – gloriosul palat de la Versailles. El a folosit aceeaşi arhitecţi, decoratori şi designeri de grădină. Şi la Versailles, Ludovic a găzduit petreceri chiar mai extravagante decât cea care l-a costat pe Fouquet libertatea.

Să examinăm situaţia. Fouquet, nu numai că se gândea că petrecerea o să îl pună din nou în graţia regelui, el credea că prin asta îşi va arăta bunul gust, legăturile şi popularitatea sa, făcându-l indinspensabil regelui şi demonstrând că va fi un prim-ministru excelent. Cu toate acestea fiecare nou spectacol, fiecare zâmbet de apreciere dăruit de oaspeţi lui Fouquet i-au arătat lui Ludovic că prietenii şi supuşii săi erau mai fermecaţi de ministrul de finanţe decât de regele însuşi şi că Fouquet de fapt îşi flutură bogăţia şi puterea. Mai curând decât să îl flateze pe Ludovic al XIV, petrecerea elaborată de Fouquet a ofensat vanitatea regelui. Ludovic nu ar permite acest lucru nimănui, desigur în schimb el a găsit o scuză convenabilă să scape de un om care fără intenţie l-a făcut să se simtă nesigur. Aceasta este soarta într-o formă sau alta a tuturor celor care dezechilibrează sentimentul de sine al stăpânului ori îl fac să îşi pună la îndoială superioritatea lui.

Bibliografie

  1. Robert Greene, Joost Elffers – Succes si putere, 48 de legi pentru a reuşi in viaţa
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: