Sfinxul a fost un monstru legendar înaripat din mitologia greacă, care avea trup de leu şi cap de femeie. Fraţii săi au fost Cerber, Hidra şi Leul din Nemea. Sfinxul a trăit pe o stâncă în afara oraşului Teba, unde a îngrozit localnicii. Unele surse spun că Hera soţia lui Zeus a trimis Sfinxul să îl pedepsească pe regele Tebei pentru răpirea unuia dintre copii lui Zeus. Alţii susţin că Apollo a trimis monstrul pentru că tebanii nu au reuşit să îl onoreze în mod corespunzător.
Sfinxul adresa o ghicitoare oricărui călător: Am patru picioare dimineaţa, două picioare la prânz şi trei picioare seara dar sunt cel mai slab atunci când am cele mai multe dintre picioare. Ce sunt eu?. Nimeni nu a fost capabil să rezolve această ghicitoare şi din această cauză Sfinxul ucidea şi devora pe oricine care nu reuşea să răspundă corect. În cele din urmă eroul grec Oedip a dat răspunsul corect: O fiinţă umană se târăşte pe toate cele patru labe ca un copil, pe două picioare ca un adult şi cu o cârjă în calitate de al treilea picior atunci când îmbătrâneşte. În urma răspunsului lui Oedip, Sfinxul s-a sinucis.
Sfinxul a fost un monstru înaripat în mitologia greacă
Sculptura egipteană includea de asemenea un tip de figura numită sfinx care avea corp de leu şi capul unui faraon sau conducător din Egipt sau uneori un animal reprezenta unul dintre zeii egipteni. Multe dintre acestea au inclus imaginea unor figuri de sex masculin dar unele au fost de sex feminin. Sfinxii egipteni care păzeau temple şi monumente nu aveau legătură cu Sfinxul grec, deşi era posibil că arta Egiptului antic să fi fost inspirată din legendele greceşti. Sculpturile egiptene existau de aproape două mii de ani dinainte de apariţia culturii antice greceşti. Cu multe corăbii care traversau Marea Mediteraneana ca parte a rutelor comerciale stabilite, ar avea sens ca aceste figuri să fi fost cunoscute de primii greci şi locaţia lor externă poate a inspirat povestea unei creaturi exotice sau fantastice anterior necunoscută grecilor. De fapt numele de sfinx este un termen grecesc utilizat atât pentru caracterul mitologic cât şi pentru sculpturile egiptene deoarece nu există nici un indiciu că egiptenii le-au dat figurilor lor orice fel de nume.
Una dintre temele principale a poveştii Sfinxului este victoria vicleniei asupra violenţei. Sfinxul îi distrugea pe toţi care nu rezolvau ghicitoarea ei inteligenta; atunci când Oedip găseşte soluţia aceasta se sinucide. Oedip nu trebuia să recurgă la violenţa pentru a o învinge. O altă tema este răzbunarea zeilor întrucât Sfinxul este trimis să terorizeze Teba la cererea unuia dintre zei.
Povestea lui Oedip şi a ghicitorii Sfinxului rămâne una dintre cele mai cunoscute povesti din mitologia greacă. Mulţi pictori şi-au creat propriile reprezentări ale Sfinxului, inclusiv Ingres şi Gustave Moreau. Figura a devenit foarte populară în decoraţiunile europene în decursul secolului al şaisprezecelea, înfăţişând realist chipul şi pieptul unei tinere frumoase şi de obicei menţionată ca Sfinxul Francez
